Traditia tortului de nunta isi are originle in Roma Antica. Datorita anilor care au trecut peste aceasta traditie, diverse culturi au pus accent pe tortul de nunta, ca in final majoritatea sa-l accepte. Ca orice traditie, si aceasta a trecut prin foarte multe schimbari, adaptata de fiecare cultura in parte.

In Roma Antica, tortul nu era decat o paine. O parte din ea era mancata de catre mire, iar restul painii era lovit de capul miresei. Prin secolul 17, in Anglia se folosea placinta – placinta putea sa fie una simpla, umpluta cu paine dulce sau cu carne de berbec. In secolul 19, nord-scotienii aveau un alt obicei – obisnuiau sa puna un servetel pe capul miresei, dupa care turnau un cos de paine. In timp, painea si placinta au disparut, luandu-le locul prajitura cu prune. Aceste prajituri erau cadouri primite de catre barbati, pentru a-si visa viitoarele sotii.

Si culoarea tortului joaca un rol important in acest obicei – asa cum albul, in cazul rochiei de mireasa, simbolizeaza puritatea, asa si in cazul tortului. Tortul alb dateaza incepand cu era Victoriana. Toti participantii la acest eveniment credeau cu tarie ca albul simbolizeaza puritatea si, de aceea, incercau sa foloseasca aceasta nonculoare cat mai des.

Taierea tortului simbolizeaza uniunea dintre mireasa si mire, dar in trecut, mireasa trebuia sa taie singura tortulul, fara ajutorul mirelui. Toate aceste schimbari s-au intamplat datorita credintelor fiecarei culturi si nationalitati, dar simbolistica originala a ramas pana si in zilele noastre.